• Anda

Recomandarea lunii: O scurtă istorie ilustrată a românilor de Neagu Djuvara

O carte ce nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă, O scurtă istorie ilustrată a românilor de Neagu Djuvara este recomandarea acestei luni.


Despre ce este vorba în O scurtă istorie ilustrată a românilor?


Cartea prezintă evoluția României așa cum o cunoaștem astăzi plecând din timpul dacilor și romanilor până în 1945.


De ce o recomand?


Avem parte de o relatare a istoriei asemeni unei povești.

Autorul se concentrează pe expunerea evenimentelor într-o manieră logică, în special concentrată pe principiul de cauză-efect. În acest mod se depărtează de clasicele manuale de istorie unde avem o multitudine de date și prea puțin context pentru a le putea plasa într-un timp și spațiu vii, pe care le putem „simți”.


Așa cum îi spune și numele, O scurtă istorie ilustrată a românilor, cartea vine la pachet cu o bogată documentație iconografică ce ajută cititorul să vizualizeze caracteristicile timpurilor despre care se discută.


Cartea nu se rezumă la arăta numai contextul local, ci merge mai departe și analizează pe scurt evenimentele majore din planul internațional care au influențat politica și dezvoltarea noastră. Pentru un novice, tocmai această întrepătrundere a tuturor evenimentelor la nivel mondial face istoria un subiect de temut. Neagu Djuvara reușește prin limbajul accesibil și prin explicațiile generoase să aducă istoria la un nivel ușor de înțeles ( dar nu mai sărac) pentru oricine.


Ce s-ar putea să nu îți placă?


Deși pe mine nu m-a deranjat, e posibil ca structura să nu te încânte uneori. Neagu Djuvara prezintă situația politică, economică, socială și culturală din Țara Românească, Moldova și Transilvania pe rând, nu în paralel. Asta înseamnă că urmărim pentru o perioadă ce se întâmplă în Transilvania, de exemplu, apoi mergem înapoi și vedem ce s-a întamplat în aceeași perioadă în Țara Românească, apoi mergem din nou înapoi pentru a vedea ce se petrece în Moldova.

Fragmente


"Din punct de vedere demografic, trebuie semnalat un aspect caracteristic la populația săsească (în comparație cu românii, ungurii sau secuii), anume controlul nașterilor, fenomen rarisim în Europa înainte de epoca contemporană. Pentru a nu fărâmița proprietățile ce li se dăduseră sau pe cele care, cu vremea, au intrat in proprietatea lor, s-au străduit, în cadrul fiecărei familii, să-și limiteze numărul nașterilor la doi copii. De aici ciudățenia că această populație aproape n-a crescut din primele timpuri, când atingea cifre comparabile cu al celorlalte grupuri etnice. Sașii au rămas, până în veacul al XX-lea, cu o populație de circa 350 000 de suflete!"


"Interesul pe care România l-a arătat de la Cuza Vodă încoace, cu ministrul său Dimitrie Bolintineanu (el însuși de origine aromână) acestor frați îndepărtați, a luat probabil o cale greșită: s-au deschis și întreținut în regiunile locuite de aromâni — mai întâi în Turcia, apoi în țările succesoare, Grecia, Bulgaria, Albania — zeci de școli și licee, unde s-a predat însă în româna noastră, nu în dialectul local, ceea ce a produs un rezultat diametral opus celui dorit: absolvenții școlilor românești, în loc să întărească comunitatea lor, s-au dovedit inadaptabili mediului local și deci doar buni de emigrare în România!"


„Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată o virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cea a vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comporamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc şi de generalizat încât nu ştiu dacă generaţia celor care acum sunt tineri îl va putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.”