• Anda

Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman

„Nu-mi mai era frig și știam totul. Nu-mi era foame. Lumea aceea mare, complicată era simplă, tangibilă, ușor de descifrat. Aveam să rămân aici pentru tot restul timpului, în oceanul care era universul, care era sufletul, care era tot ce conta. Aveam să rămân pentru totdeauna.”


Oceanul de la capătul aleii e o carte față de care am un atașamet special.


Prima dată când am citit-o eram la Cluj, la o verișoară. Mi-a dat-o ca lectură înainte de culcare. A doua zi urma să mergem la o mătușică dintr-un sat de la marginea județului Sălaj, o mătușică dulce ca o piersică și cu cele mai puternice si calde îmbrățisări de pe planetă! În satul acela copilărise tatăl meu.


Așa cum eu mergeam într-un loc al copilăriei cuiva și urma să mă întâlnesc cu o bătrânică făurită din povești și legende, tot așa protagonistul nostru se întoarce în locul copilăriei sale. Ajunge la ferma Hempstock unde o întâlnește pe bunica prietenei lui din copilărie, Lettie.. sau oare e mama fetei? Asta ar avea mai mult sens, după atâția ani...


Ce se întâmplă acolo?


Încet, încet, acestuia îi revin amintiri... amintiri despre o copilărie tristă, căci fusese un copil retras, un copil la a cărui zi de naștere nu venea nimeni și care prefera să trăiască în(prin) cărți


până într-o zi, când o tragedie îl chemă la capătul aleii....


și o cunoscu pe Lettie Hempstock. De aici începe o întreagă aventură.


O luptă între bine și rău, noi lumi fantastice, observații despre lumea adulților și cea a copiilor, personaje mistice, coșmaruri, pureci și un ocean cât un iaz: iată rețeta pentru o poveste bună.


De ce mi-a plăcut Oceanul de la capătul aleii?


1. simplitate


Oceanul de la capătul aleii e o carte simplă, dar nu ușoară. Eu așa am perceput-o. Cred că de multe ori tindem să neglijăm lucrurile simple pentru că ni se par puerile, cumva sub nivelul nostru... ori tocmai ele revelează uneori idei și simțăminte destul de complexe. Povestea nu despică firul în patru pentru că


2. onestitate


protagonistul nostru are 7 ani. La 7 ani, întrebarea existențială pe care ți-o pui cel mai des e „ oare când o să fiu mare?” O poveste spusă la persoana I, adică din perspectiva personajului principal, nu poate reda decât personalitatea unui copil. Frica, singurătatea, neîncrederea, melancolia, toate aceste sentimente pe care le trăiește nu sunt mai puțin valide sau intense doar pentru că cel care le simte e un copil.


Adulții nu arată nici ei ca adulți în interior. La exterior, sunt mari și lipsiți de gânduri și mereu știu ce au de făcut. În interior, ei arată așa cum au arătat dintotdeauna. Așa cum arătau când erau de vârsta ta. Adevărul este că nu există niciun om adult. Nici măcar unul, în toată lumea asta.

3. inocența


Ca să crezi în lumi diferite, un ocean într-o găleată, timp cusut și paraziți fantastici, ai nevoie de acea inocență care îți permite să accepți diferitul, care îți dă libertatea de a-ți imagina.


4. teme


Intențiile cel puțin interesante ale personajului negativ, discrepanța dintre lumea copiilor și adulților, originea femeilor Hempstock, modul în care funcționează universul acestei cărți, toate acestea provoacă la mici incursiuni în propriile noastre amintiri și chiar mai mult.


Amintirile din copilărie sunt uneori acoperite și ascunse sub lucrurile care vin mai târziu, precum jucăriile unui copil uitate în fundul unui dulap aglomerat de adult, dar ele nu sunt niciodată pierdute pentru totdeauna.


Ce nu mi-a plăcut la Oceanul de la capătul aleii?


Deși mi-a plăcut simplitatea poveștii și nu aș fi vrut un alt Kafka pe hârtie, chiar cred că se putea dezvolta mai mult. Potențialul conceptului e mult mai mare decât ceea ce a fost explorat aici. Am recitit cartea de curând. Mi-a plăcut mai mult decât la prima citire, dar această remarcă a rămas.


Concluzii?


Așa cum vă ziceam la început, eu am un atașament emoțional față de cartea asta. M-am bucurat de ea și o să mă bucur de ea mereu. E o poveste frumoasă, cu lipsuri ici și colo, dar care rămâne cu tine și care te face să simți lucruri.


Încă ceva!


Cartea asta este o carte pentru adulți. Dacă vreți să o cumpărați copilului vostru, ar fi bine să o citiți voi prima dată sau să vă informați înainte.