• Anda

Mitologie nordică, de Neil Gaiman



“Miturile scandinave sunt miturile unui ținut rece, cu nopți lungi, lungi de iarnă și zile nesfârșite de vară, miturile unor oameni care nu aveau pe deplin încredere în zeii lor și nici nu-i plăceau, deși îi respectau și se temeau de ei”.



➕ Pozitiv


Scriitura

Neil Gaiman este, după cum știm cu toții, un povestitor uimitor.


Structura


Miturile sunt spuse în scurte povestiri, ceea ce e perfect pentru oamenii ocupați.

Prezintă, de asemenea, o scurtă descriere a fiecărui personaj chiar la început, lucru care m-a făcut cu adevărat fericită. Poate fi greu să urmărești o poveste cu multe personaje dacă nu le cunoști pe ele sau relațiile lor ( mai ales când vine vorba de zei).


Umor


Povești pline de umor ( uneori destul de negru) și care te fac să-ți descrețești fruntea în pauza de prânz sau în drum spre lucru.


„ – Destul de corect, spuse Thor. Care este prețul?

– Mâna Freyei.

– Vrea doar mâna? spuse Thor, plin de speranță. Freya avea două mâini, la urma urmei, și ar putea fi convinsă să renunțe la una dintre ele fără prea multă agitație. Până la urmă și Tyr trecuse prin asta.

– O vrea pe toată, spuse Loki. Vrea să se căsătorească cu ea.

– Oh, spuse Thor. Nu-i va plăcea asta.”



➖ Negativ


Lipsa de complexitate

Sunt părtinitoare când spun acest lucru pentru că am crescut cu zeii greci și romani, zei faimoși pentru planuri cu zeci de straturi, personalități complexe și exces de dramă. Zeii scandinavi au părut brutali și plictisitori în comparație. Sunt foarte multe aventuri, petreceri, îmbătări și ucideri, însă aproape nimic nu e mai mult decât ceea ce pare.


Personaje dezamăgitoare

Am fost foarte uimită de Thor, care părea să aibă talentul de a se pune în situații absurde, uneori aproape comice. În același timp, era foarte diferit de tot ce mi-am imaginat, atât ca temperament cât și ca aspect fizic.


Loki născocea mereu un nou plan fie de a-i exaspera pe Odin și pe Thor, fie doar de a se distra.


Am fost impresionată de sacrificiile lui Odin pentru a obține înțelepciune, dar pe parcurs nu a părut să facă prea multe.


Am apreciat-o pe Freya, una dintre singurele personaje care au dat dovadă de personalitate și curaj, a fost foarte „vie” pe parcursul cărții.

O recomand?


Da și nu.

În general, a fost o carte bună. Are un ritm rapid de citire, e plină de acțiune, potrivită pentru toate vârstele, numai bună pentru zilele aglomerate și poate fi un cadou drăguț pentru cei dragi.


Nu o recomand însă celor ce se așteaptă la a fi prinși cu sufletul la gură, la a se atașa de personaje în vreun fel sau care doresc aventuri complicate și surprinzătoare.