• Anda

Despre Să nu lași moartea să te găsească de Bogdan Răileanu

Există patru mituri fundamentale în literatura română: mitul morții și al transhumanței, mitul zburătorului, mitul etnogenezei și mitul jertfei pentru creație. Cu siguranță trezesc ceva amintiri aceste mituri pentru că nu cred că vreunul dintre noi nu s-a întâlnit cu Miorița, Luceafărul, Traian și Dochia și, desigur, Meșterul Manole în școală. Bogdan Răileanu își imaginează însă originea baladei Miorița și scrie Să nu lași moartea să te găsească.


Să nu lași moartea să te găsească, Bogdan Răileanu



„Dacă întrebi pe careva din sat, nimeni n-o văzut nimica. Toți au stat ca sfinții la ei în casă. Bag seamă că sfinții deseori întorc fața de la lume și se iau cu treburile lor prin curtea Raiului. Vai de capu' nostru.”


Povestea imaginată de Bogdan este una simplă, la prima vedere. Patru ciobani pleacă cu oile, conflicte și greșeli culminează cu o crimă, evenimente urmate de un drum transformator pentru personajul narator. Simplitatea poveștii însă este sprijinul perfect pentru a face să iasă în evidență talentul de povestitor și mânuitor al cuvintelor al autorului. În 2020, Bogan Răileanu redă o voce arhaică autentică, se desparte de timpul său și reușește să ia cu el și cititorul într-o lume a superstiției, într-o lume unde moartea e ascunsă în toate lucrurile.


„Înainte era iarna. În spate era moartea. Fulgii îmi intrau în ochi și-n gură. Țineam de mițoasă să nu cadă mortul de pe cal și îmi era greu. Cerul era de plumb, se prăvălea peste noi. Oile erau libere.”



În acest microroman îl întâlnim pe Arhip (personajul principal), tânăr cioban cu o dragoste mai mare pentru fluierul de os făcut de tatăl său decât pentru viața alături de oi. Vâlcu și Gavril, veterani ai meseriei, tipologia atât de cunoscută în literatura română de bărbați care iau, pur și simplu, orice vor. Tânărul Anghel, îndrăgostit de Anica, o fată precoce care încurcă mințile bărbaților, aflat la primul său drum cu oile. Lică, orbul satului, un om în fața căruia te găsești perplex, într-o stare undeva între milă și mirare. Georgeta, bunica lui Arhip, care prinde în țesăturile sale misterele cele mai adânci ale vieții. Preoții satului. Bărbații din sat. Soția răzbunătoare.


În numai 144 de pagini, avem o poveste perfect echilibrată în ceea ce privește acțiune-personaje-profunzime. Gândurile lui Arhip, momentele sale de cumpănă, ne arată transformarea sa dintr-un neinițiat într-un om încercat, trecut prin multe provocări. În fuga sa de moarte, viziunea unei miorițe e cea care îi vine în ajutor, Arhip devenind nu numai personajul principal care, desigur, trebuie să rămână în viață pentru a-și spune cântul, dar și un om atins de miraculos.


„Omul ca o vânătaie, începe dureros, capătă culoare și la sfârșit dispare fără urmă. Rămân doar lucrurile făcute.”



Concluzii?


Să nu lași moartea să te găsească a fost un microroman suprinzător, o lectură de care m-am bucurat și pe care o pot recomanda fără rețineri. Miorița, personal, nu m-a impresionat vreodată, însă ideea unei origini a baladei mi-a aprins curiozitatea instant! Chiar și subiectul în sine mi se pare foarte interesant și bine-venit între tipicele subiecte abordate în literatura română contemporană.


Voi mai citi de același autor Teoria apropierii, Tot spațiul dintre gândurile mele și Dinții ascuțiți ai binelui. Se-nțelege deci că autorul e de urmărit, nu?


Cartea de față a fost publicată în 2020 la editura Polirom și o puteți găsi chiar aici.


Peste două săptămâni ne întâlnim tot cu un autor român, un alt Bogdan și anume Bogdan Coșa cu Cât de aproape sunt ploile reci.