• Anda

Despre Constantin de Iulian Bocai

„Dau în chirie cameră, 80 de lei, Piața Unirii. [...] Am sunat de îndată ce l-am văzut, dintr-o cabină telefonică de la Universitate, iar o voce hârșâită, tabagică și cu un timbru secund ușor ireal mi-a răspuns și mi-a spus adresa, explicându-mi cu prea multe detalii pe unde s-o iau cu metroul și ce să fac; din nerăbdare am pornit pe jos însă, pentru ca la sfârșitul drumului descris exact să mă aștepte o ușă de placaj, vopsită verde, ca a unui loc fără speranță, exact așa cum profețise vocea de la telefon.”


Contantin de Iulian Bocai, o nouă descoperire


De Iulian Bocai nu auzisem până de curând. Cei de la Cartea de nisip, librărie din Timișoara, au discutat acum ceva vreme despre literatura română și autorii contemporani pe canalul lor de YouTube. Acolo am auzit menționat numele lui Bocai pentru prima dată. Desigur că ceea ce a urmat a fost un drum rapid la librărie și achiziționarea cărții Constantin.


Constantin este a doua carte a lui Iulian, publicată în 2019. Debutul său în literatură a fost Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu în 2018. Să trecem însă la carte și să vedem de ce vă spun despre ea.


Moșu' Constantin și domnu' Mihai


coperta cartii constantin de iulian bocai

Mihai e proaspăt student la limbi clasice, ajuns în București dintr-un oraș de provincie al cărui nume nu-l cunoaștem, dar care ne este descris astfel:


„dar care avea în comun cu toate celelalte orașe de provincie ale țării faptul că peste străzile, blocurile, parcurile, piețele și locuitorii săi se lăsase în anii aceia o tristețe transparentă și înceată, subțire ca o peliculă de bacterii, pe care adulții o întâmpinau cu veselia lor disperată dintotdeauna, nefiind încă în stare să presimtă în aer absența viitorului care chiar atunci părea să se suspende pentru o vreme din istorie.”


Sărac, părăsit de tată și cu o mamă ce lucra în Italia, povestea lui Mihai începe cu sosirea lui în București și căutarea unei chirii. După câteva eșecuri și o bună vreme petrecută pe băncile din Gara de Nord, dă peste un anunț în ziar.


„Dau în chirie cameră, 80 de lei, Piața Unirii.”


Așa a intrat domnul Toader Constantin în viața lui Mihai. Sau Mihai în viața lui Toader Constantin.


Constantin, un portret


Constantin e o carte portret. Din punct de vedere narativ nu se întâmplă prea multe. Precum o proiecție de film, pe ecranul apartamentului lui Constantin apar și dispar personaje, chiriași din ce în ce mai diferiți și ciudați, de la amante la polițiști alcoolici, la femei nedreptățite de viață. În tot acest spectacol însă avem doi poli stabili, bătrânul și tânărul, iar scopul real al poveștii este de fapt descoperirea celui dintâi.


Moșu' Constantin e personajul cheie, personaj ce la început pare destul de ușor de înțeles, însă pe parcurs îți dai seama că trebuie să fii mai atent. Trebuie să-i găsești identitatea prin ceea ce nu ți se spune, prin tăceri și pauze, prin nesiguranța stârnită de vorbele vecinilor. Iulian Bocai face ceva foarte interesant cu acest personaj. Deși îl expune grosolan și îi invadează intimitatea rușinos, fără milă, păstrează misterul.


În același timp, creează un echilibru superb între Mihai și bătrân. Evită sanctificarea lui Mihai, nu îl transformă în acel om perfect care își asumă responsabilitatea de a-i fi aproape unui străin bătrân, nu îl protejează de reacții de dezgust și acțiuni care îi provoacă până și lui regrete. Constantin e departe de a fi acel tradițional izvor de înțelepciune și echilibru. Sunt doi oameni pe care i-ai putea întâlni în orice zi pe stradă și nu i-ai recunoaște pentru că nu există nici o aură magică în jurul lor. Te atașezi de ei tocmai din acest motiv. Sunt de o normalitate sufocantă, victime ale greșelilor în viață, pătați de defecte.


Ah, și nu mai spun de scriitura lui Iulian. Din puținele citate probabil v-ați dat seama că avem de-a face cu un scriitor bun. Foarte bun. Genul pe care să-l urmărești cu mare atenție, nu cumva să-ți scape vreo carte.


Concluzii?


Mi-a plăcut tare, tare mult. E o cărțulie pe care o citești într-o sigură zi dacă ai câteva ore la dispoziție, dar care expandează în mintea ta și îți captivează gândurile câteva zile după. Pentru mine personajele sunt unul dintre cele mai importante aspecte ale unei cărți deci nu pot să spun decât că am apreciat enorm faptul că cineva a dedicat o carte construirii unui personaj... și încă ce personaj.


Vă invit deci să o citiți. E genul de carte pe care o recomand fără dram de rezervă. Mai rar chiar așa cărți :)


A fost publicată la editura Polirom, colecția EGO proză. Se găsește în librării, pe internet și pe site-ul editurii Polirom.