• Anda

Despre Accidentul de Mihail Sebastian

Actualizată în: Febr. 6

Nu toate cărțile pe care le citim sunt fantastice și nu toate ajung pe lista recomandărilor. E realitatea vieții de cititor. Astăzi vă povestesc despre o asemenea carte și anume Accidentul de Mihail Sebastian.



Accidentul de Mihail Sebastian



Paul și Nora se întâlnesc într-un accident. Nora sare din tramvaiul în mers, așa cum făcea de fiecare dată, însă acum saltul se sfârșește diferit, aceasta alunecând. Paul ajunge să o conducă la farmacie și ulterior acasă.

Primele lor interacțiuni ne lasă puțin perplecși, sau cel puțin acesta a fost efectul lor asupra mea. Nora îl judecă pe Paul și fiecare mișcare a sa, Paul pare să vrea să fie oriunde altundeva decât acolo. Diverse circumstanțe îi pun pe cei doi în drum spre munte, la schi. Începe un întreg proces de vindecare pentru Paul alături de Nora și alții.


Bune și rele


Vă mărturisesc de acum că nu m-a impresionat cartea.


După ce am citit-o am aflat cum că manuscrisul original a fost pierdut, iar autorul a fost nevoit să rescrie povestea din memorie. Să fi afectat asta calitatea poveștii? Eu nu cred. Cred că pur și simplu nu a fost genul de carte cu care să pot simpatiza.


Romanul are mai multe fațete (pare a fi o temă recurentă în lecturile mele din ultima vreme). Poate fi citit ca un roman sportiv, un roman de dragoste, un roman de aventură, un roman psihologic. Mie mi-au plăcut numai o jumătate din perspectiva sportivă și o jumătate din perspectiva aventurii.


Nu mi-a plăcut....


Mi-e greu să vorbesc despre cărțile care nu mi-au plăcut prea tare pentru că realizez, scriind, cât de subiectiv e totul. Pentru persoanele care apreciază și citesc povești de dragoste, posibil să fie un roman bun. Eu nu sunt cea mai romantică ființă de pe planetă așa că m-am opintit constant în ceea ce pentru mine era lipsit de credibilitate.


Din capul locului, relația lor mi s-a părut forțată... sau poate doar în toate părțile. Paul suferă din cauza iubitei sale, Ann(a), pictoriță plecată în Belgia. Nora ... Deși aflată la rândul ei într-un fel de relație disfuncțională și parcă mereu gata să plângă, Nora pare totuși să fi găsit o soluție, un fel de terapie: schiatul. Își asumă responsabilitatea recuperării lui Paul și îi propune să îl învețe să schieze într-o vacanță la munte.


Deși pot să înțeleg de ce Paul a acceptat invitația chiar dacă nu o cunoștea deloc pe Nora, relația lor în continuare...nu știu, la mine n-a ajuns cum, probabil, trebuia.



Mi-a plăcut...


Aici ajungem la părțile care mi-au plăcut. Mi-a plăcut să citesc despre aventurile lor prin pădurile înzăpezite, să simt riscul la care se supuneau. Eram curioasă dacă vor reuși sau nu să ajungă la destinație.


Mi-a plăcut să citesc pasajele în care Paul învăța să schieze. Nici eu nu știu să schiez și tocmai de aceea mi-am putut imagina că sunt și eu acolo lângă Paul, cădem de-odată, ne entuziasmăm de-odată. Tare simpatice acele momente.


Pe munte cei doi își fac niște prieteni. În acest mod ne este prezentat un alt fir narativ, foarte interesant și despre care mi-ar fi plăcut să aflu mai multe.


Am apreciat „provocarea finală” pe care Mihail Sebastian a scris-o pentru Paul. Se întâmplă într-o librărie, plină de sportivi, și pentru mine a fost una dintre cele mai bune scene din carte ( alături de o altă scenă ce include fotografii și o vitrină).


Floarea albă de liliac joacă și ea un rol important în carte și suferă o desacralizare ( sau așa am perceput-o eu) la un moment dat. Alt moment preferat.


Concluzii?


V-am spus deja că nu m-a impresionat prea tare. Au fost părți bune, cum se vede la secțiunea de mai sus, însă ca întreg... N-am reușit să intru în rezonanță nici cu povestea, nici cu personajele. Cred că poate fi o poveste potrivită dacă vă plac poveștile de dragoste sau aveți nevoie de o carte care să vă relaxeze, să meargă repede și simplu. Poate fi cartea pe care o citiți după lucru, în serile în care oboseala își spune cuvântul. Așteptări moderate, însă :).